Istoricul Kinaesthetics
Urmează o trecere în revistă a istoricului dezvoltării conținutului și inițiativelor Kinaesthetics.Începuturile ( – 1980)
Noțiunea Kinaesthetics a fost creată artificial de către americanii Frank Hatch (*1940) și Lenny Maietta (*1950) în cursul anilor 70. Cuvântul era dedicat definirii unei învățături a mișcării, respectiv a percepției și coordonării conștientizate și diferențiate a mișcării, cu trimitere la estetică, „știința frumosului“ (de la A. G. Baumgarten, cca. 1750).
F. Hatch format în domeniul dansului, a studiat și promovat la ciberneticianul comportamental K. U. Smith (1907 – 1994, University of Wisconsin, Madison). El a împărtășit interesul pentru relevanța și descrierea mișcării umane cu soția lui L. Maietta, promovată în domeniul psihologiei clinice (Fielding Institute Santa Barbara, California).
Pe acest fundament, la începutul anilor 70, ei au elaborat împreună cu John Graham (*1933) un concept, care, sub denumirea de „Gentle Dance“ era în căutarea unei mișcări naturale, suple, sănătoase în viața cotidiană.
Sper sfârșitul anilor 70 F. Hatch și L. Maietta pun bazele Kinaesthetics. Ideea centrală constă în descrierea sistematică a diferențelor calitative, ce pot fi experimentate de fiecare persoană, în mișcările relatate activităților vieții zilnice. O altă chestiune centrală a cercetării lor viza importanța dezvoltării mișcării pentru întreaga dezvoltare și sănătatea unei persoane. În acest context acordau interes deosebit modului în care oamenii își învață modelele proprii de mișcare, precum și efectelor interacțiunii de mișcare cu alte persoane asupra acestui proces de învățare.
Dezvoltarea sistemului de concepte și a primelor programe (1980 – 1992)
Începând cu anii 80, F. Hatch, L. Maietta și J. Graham organizează în Germania și Elveția seminare cu tematica mișcării. Un punct de plecare a cercetării lor fiind experiența subiectivă, cursanții sunt implicați din prima clipă în dezvoltarea conceptelor. Punctele de vedere abordate au fost întâmpinate de la început cu mare interes, în special de specialiștii din domeniul îngrijirii. Prin această colaborare, descrierile diferențelor perceptibile ale mișcării umane au fost sintetizate într-un sistem de șase concepte. Paralel a fost dezvoltat un program de „Kinestetică în domeniul îngrijirii“. Cunoștințele acumulate au fost publicate sub forma unei cărți (F. Hatch, L. Maietta, S. Schmidt, Kinästhetik - Interaktion durch Berührung und Bewegung in der Krankenpflege /Kinestetică, interacțiune prin atingere și mișcare în cadrul îngrijirii/, 1992).
O pondere deosebită în cercetările lui L. Maietta și F. Hatch a avut-o programul „Infant Handling“. Împreună cu specialiști din domeniul îngrijirii copiilor mici, ei au dezvoltat un curs, care analiza tema mișcării și dezvoltării luând în considerare specificul acestor aspecte în îngrijirea copiilor mici.
O a treia ramură a constituit-o încă din anii 80 programul de „învățare creativă“, ce se preocupa de importanța mișcării, privind dezvoltării personalității și sănătății individuale. Anumite persoane au sprijinit în această fază în mod deosebit dezvoltarea conținutului și organizării Kinaesthetics, fiind implicați inclusiv în activitățile de formare. Personalități importante ale acestei faze de început au fost pe lângă fondatori Suzanne Schmidt, Christel Bienstein, Heidi Bauder, Rosmarie Suter și alții. Cei implicați la acea oră au fost organizați în cadrul „Asociației pentru kinestetică“. Această asociație organiza evenimentele de formare, și publica regulat câțiva ani de-a rândul revista „Kinästhetik Bulletin /Buletinul de kinestetică/ “.
Clădirea organizației de formare (1992 – 2001)
Spre sfârșitul anilor 80 asistăm la creșterea tot mai accentuată a cererii de cursuri Kinaesthetics. Din acest motiv, la începutul anilor 90, în colaborare cu IfK AG (Institut für Kinästhetik / Institutul pentru Kinestetică din Aarau - CH/), au fost formați și acreditați pentru susținerea cursurilor, primii traineri Kinaesthetics. În consecință Kinaesthetics s-a structurat într-un sistem de formare, care, pe de o parte oferea formarea trainerilor , întâmpinând cererea de cursuri de bază la diferitele nivele. Pe de altă parte cooperarea strânsă a trainerilor cu fondatorii și cu IfK AG garanta dezvoltarea continuă a conținuturilor și calității Kinaesthetics. Relevanța și respectul acestei dezvoltări comune sunt oglindite și de faptul, că în toți acești ani, cu foarte puține excepții, aproape toți trainerii au colaborat constant cu IfK AG.
În anul 1998 F. Hatch și L. Maietta publică statusul actual al cunoștințelor în cartea „Kinästhetik – Gesundheitsentwicklung und Menschliche Funktionen /Kinestetică - Dezvoltarea sănătății și funcțiile umane/“. În această fază a dezvoltării Kinaesthetics au fost inițiate și primele programe mari de formare în clinici, cămine de îngrijire, și cămine pentru persoane cu handicap. Aceste proiecte au scos în evidență, pe lângă relevanța pentru dezvoltarea competențelor de mișcare individuale, efectele pozitive ale Kinaesthetics la nivelul organizațiilor.
Dezvoltarea curriculară sistematică (2001 – 2005)
Sarcinile administrative și cerințele de dezvoltare de substanță au crescut continuu în anii 90. Acest proces a impus necesitatea unei noi structuri organizaționale și de conducere a Kinaesthetics. Cu fondarea Institutului European pentru Dezvoltare Umană / European Institute for Human Development (EIHD)conducerea a fost transferată inițial la diferite persoane. Mulțumită acestor adaptări au fost implementate inovații și optimizări multiple, atât din punct de vedere a conținutului cât și a organizării. Noua formă de organizare a făcut posibil, ca teme, precum dezvoltarea curriculară a diferitelor programe, dezvoltarea materialelor de curs și formare, metodica și didactica să devină tot mai mult priorități ale procesului de cercetare de teren a Kinaesthetics. În această perioadă au fost pregătiți peste zece formatori de traineri, permițând întâmpinarea cererii crescânde pentru formarea trainerilor. În anul 2004 L. Maietta și F. Hatch publică cartea „Kinaesthetics Infant Handling“. În această perioadă Kinaesthetics număra în Europa cca. 800 traineri, care interacționau anual cu cca. 30.000 de cursanți.
Rețeaua Europeană de Kinaesthetics (din 2006)
În anul 2005 a ieșit în evidență, că o organizație condusă centralizat nu mai poate satisface necesitățile trainerilor și a pieței. Vis a vis de chestiunea, cum să reacționeze organizația la aceste condiții, la nivelul conducerii s-au generat diferențe ireconciliabile. În vederea evitării colabării iminente a întregului sistem, în decursul a doar câteva luni, 95% dintre traineri s-au hotărât să ia înșiși în mână soarta Kinaesthetics.
Ei s-au asociat în cadrul unei rețele, cu organizații de țară conduse decentralizat, și o organizație cadru condusă după principii paritare, denumită European Kinaesthetics Association (EKA). Prin acest pas, care în mod regretabil nu a fost agreat de fondatori, nu s-a reușit doar salvgardarea organizației și a unor structuri probate, dar și lărgirea ofertei și poziționarea pe noi segmente de piață. La clădirea noilor structuri de rețea o importanță deosebită a fost acordat principiului „arhikinestetic“ de menținere a fundamentului cercetării comune, și continuării dezvoltării în comun a Kinaesthetics, atât din punct de vedere al conținutului cât și al calității.
În noul cadru a apărut în 2006 „Praxisbuch Kinaesthetics“ („Cartea practicii Kinaesthetics“) de M. Asmussen. Din ianuarie 2007 apare trimestrial „Lebensqualität“, („Calitatea vieții“), revista de specialitate pentru Kinaesthetics.
Organizarea actuală a Kinaesthetics este prezentată în cadrul paginii informative „Rețeaua Europeană Kinaesthetics“ .