Kinaesthetics Calitatea Vieţii la Vârstă Înaintată Kinaesthetics Calitatea Vieţii la Vârstă Înaintată

Preconcepțiile despre vârsta înaintată sunt deseori relatate cu temerea, că vârsta înaintată condiționează afecțiuni, fragilitate și diminuarea calității vieții. În pofida acestei atitudini, persoanele vârstinice nu trebuie în mod obligator să devină rigizi și imobili.

Cerecetarea gerontologică arată, că nu vârsta înaintată este responsabilă de îngrădirile funcționale deseori trăite de persoanele vârstnice. Cu atât mai mult evidențiază rolul istoricului motricității individuale și a obiceiurilor, în dezvoltarea acestor îngrădiri.

Din punctul de vedere a Kinaesthetics, la persoanele vârstnice se observă deseori o sărăcire a tiparurilor  de mișcare, care nu sunt relatate de vârstă, ci mai degrabă de procese de învățare și "dezvățare". Nu rareori aceste procese sunt intercondiționate și se amplifică reciproc.

Multe persoane în vârstă își îngrădesc propria mișcare din teama de a nu cădea. Își dezvață de exemplu capacitatea de a se așeza pe sol și a se ridica de pe sol în picioare, proces amplificat și de absența acestui comportament din cultura noastră cotidiană. Însă, cu cât o persoană își îngrădește mai mult tiparurile de mișcare, cu atât devine mai inflexibil. Și cu cât devine mai inflexibil, cu atât pierde din capacitatea sa de adaptare. Acest lucru duce însă la creșterea riscului de cădere și leziune, și în mod implicit amplifică sentimentul de frică.

Kinaesthetics pornește de la ideea, ca la orice vârstă persoanele pot și trebuie să își dezvolte competența proprie de mișcare.

Competența mișcării exprimă mai mult decât doar forță musculară, sau exercițiu corporal, așa cum este abordat în studiourile fitness. Competența mișcării înseamnă utilizarea posibilităților individuale de mișcare în mod creativ, și adaptat la condițiile concrete ale fiecărei situații în parte. 

Kinaesthetics calitatea vieții la vârstă înaintată vizează sensibilizarea percepției prin conștientizarea mișcării, redescoperirea posibilităților individuale de mișcare în cursul activităților cotidiene, și modelarea activă, sănătoasă și independentă a propriei vieți.

Astfel oamenii pot învăța să adapteze modelarea activităților cotidiene la  capacitățile și posibilitățile individuale, și să rămână sau să redevină mobili în pofida resurselor corporale regresive.