Bazele teoretice
Bazele științifice ale Kinaesthetics își au rădăcinile în domeniul ciberneticii, știința interacțiunilor din cadrul proceselor de reglaj. În mod special așa numita "cibernetică de ordinul II." precum și ideea autoreglării influențează modul în care este interpretat reglajul mișcărilor și a întregului comportament uman.
Fondatorii Kinaesthetics, F. Hatch și L. Maietta, influențați în mod semnificativ de ciberneticianul comportamental K. U. Smith, au integrat teoria „Feedback Control“ al acestuia în edificiul teoretic al Kinaesthetics. Smith a abordat interpretarea tuturor proceselor vitale prin prisma buclelor feedback și a proceselor circulare în numeroase experimente și tratate teoretice. El evidențiază relevanța proceselor de feedback senso-motor pentru dezvoltarea, învățarea, și comportamentul uman. Kinaesthetics vizează punerea în practică a acestor cunoștințe, dezvoltând instrumente pentru învățare țintită a competenței mișcării.
Biologii H. Maturana, F. J. Varela, ciberneticianul H. v. Foerster precum și mulți alți cercetători ai acestor domenii au influențat prin viața și opera lor gândirea și cercetarea în domeniul Kinaesthetics.
În cadrul Kinaesthetics sub aceste influențeau fost dezvoltate și alte elemente teoretice cadru. Elementul cadru având cel mai pronunțat grad de dezvoltare este sistemul de concepte Kinaesthetics. Acesta a rezultat din cercetarea aspectelor perceptibile a mișcării proprii, fiind un instrument unic ce servește înțelegerea diferențelor și calităților activităților umane.
Procesele de învățare care vizează dezvoltarea durabilă a competenței mișcării, necesită abordări pedagogice și metodico-didactice specifice. Din acest motiv un alt element cadru teoretic abordează conceptul cibernetic al învățării și formării, și constituie baza curriculei Kinaesthetics.